Prima sărbătoare
a noului an bisericesc este Naşterea Maicii Domnului, în ziua de 8
septembrie. Această sărbătoare reprezintă poarta de intrare în
cuprinsul întregului şir de prăznuiri la care Biserica ne cheamă
pe noi toți în cursul anului bisericesc care a început la 1
septembrie.
Sărbătorile mari
ale Maicii Domnului sunt Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie),
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire
(25 martie) și Adormirea Maicii Domnului (15 august). Aceste
sărbători sunt socotite ca fiind praznice împărătești.
În afară de cele
patru sărbători principale ale Sfintei Fecioare pe care le-am
menționat, mai există în calendarul ortodox și alte sărbători:
Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (26 decembrie),
Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Izvorul Tămăduirii
(Vinerea Luminată), Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către
Sfânta Ana (9 decembrie), Aducerea veșmântului Născătoarei
de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie) și Punerea în raclă a brâului
Maicii Domnului (31 august).
Sfânta Fecioară
Maria, drept cea mai sfântă dintre femei și ca una care s-a
învrednicit să nască cu trup pe Mântuitorul Iisus Hristos, se
bucură de preacinstire în Ortodoxie, fiind cea dintâi și cea mai
mare dintre toți sfinții. A cinstit-o Dumnezeu Însuși în
momentul în care a ales-o să fie „locaș al Cuvântului Hristos”.
Din paginile
Sinaxarului aflăm că Sfânta Fecioară Maria s-a născut din
Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana, fiind unicul lor
copil, dobândit la bătrâneţe, după stăruitoare rugăciuni.
Sfântul Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, se trăgea din seminţia
lui Iuda, fiind urmaş al regelui David, iar Sfânta Ana, mama sa,
era fiica preotului Mathan din Betleem, din seminţia lui Aaron.
Sărbătoarea
Nașterii Maicii Domnului a început să fie prăznuită încă din
secolul al V-lea, între Sinodul III Ecumenic (431) și Sinodul IV
Ecumenic (451). Acest lucru se observă datorită faptului că
sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului se prăznuiește și la
copți, și la siro-iacobiți, care s-au despărțit de Biserica
Ortodoxă după Sinodul IV Ecumenic.
Sfântul Roman
Melodul este cel care a compus condacul și icosul acestui praznic,
în secolul al VI-lea, iar în secolul al VIII-lea, Sfântul Ioan
Damaschin a alcătuit Canonul ce se cântă la slujba Utreniei.
Hotărârea datei
de 8 septembrie pentru prăznuire este în legătură directă cu
ziua sfințirii unei biserici închinate Maicii Domnului la Ierusalim
de către împărăteasa Eudoxia, la începutul secolului al V-lea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu