,,În
zilele acelea Elisabeta, soţia lui Zaharia, a zămislit şi s-a
tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul
în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
Iar
în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu,
într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o
fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui
David; iar numele Fecioarei era Maria. Şi, intrând Îngerul la ea,
a zis:
-Bucură-te,
ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată
eşti tu între femei!
Iar
ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine:
-Ce
fel de închinăciune poate să fie aceasta?
Şi
Îngerul i-a zis:
-Nu
te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi, iată, vei lua
în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui, Iisus.
Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul
Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va
împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu
va avea sfârşit.
Şi
a zis Maria către Înger:
-Cum
va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
Şi,
răspunzând, Îngerul i-a zis:
-Duhul
Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va
umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui
Dumnezeu Se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi
ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru
ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu
neputinţă.
Şi
a zis Maria:
-Iată
roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!
Şi
Îngerul a plecat de la ea." (Evanghelia
după Luca 1,
24-38)
Comentarii
Trimiteți un comentariu