Împlinindu-se trei
ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi,
Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea
în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu
fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile
din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc
şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc,
iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi aducând şi
cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit
pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.
Despre aceasta
mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel, Sfântul
Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim:
„Chemaţi fiice evreice curate, să ia făclii aprinse”. Iar
cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Ghermano, Patriarhul
Constantinopolului, astfel: „Făgăduinţele pe care le-au făcut
buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de
fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele,
zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am
arătat astăzi şi maică şi înainte povăţuitoare, dând pe
fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu,
Împăratul ceresc”.
Ajungând în
cetatea Ierusalimului, au mers cu cinste la biserică, ducând
într-însa pe „Biserica” lui Dumnezeu cea însufleţită, pe
prunca cea de trei ani, pe Curata Fecioară Maria. Cete de fecioare
cu lumânări aprinse mergeau înaintea ei, după mărturia Sfântului
Tarasie, Arhiepiscopul cetăţii lui Constantin, care povesteşte că
Sfânta Ana ar fi grăit aşa: „Purtaţi, fecioare, făclii şi
călătoriţi înaintea mea şi înaintea dumnezeieştii copile”.
Iar sfinţii ei născători, luând de mâini pe fiica lor cea
dăruită lui Dumnezeu, cu blândeţe şi cu cinste o duceau între
dânşii.
Toată mulţimea
rudeniilor, vecinilor şi cunoscuţilor urma cu veselie, ţinând
făclii în mâini şi înconjurând-o pe Preasfânta Fecioară ca
stelele pe luna cea luminoasă, spre mirarea Ierusalimului. Pentru
acest lucru Sfântul Teofilact scrie aşa: „A uitat fiica casa
părinţilor săi şi se aduce Împăratului, Celui ce a dorit
frumuseţea ei, şi se aduce nu fără cinste, nici fără slavă, ci
cu petrecere luminată, că se scoate din casa părintească cu
slavă”. Apoi toţi lăudau ieşirea ei, toate rudeniile, vecinii
şi câţi erau în legătura dragostei, urmau părinţilor ei.
Părinţii se bucurau împreună cu părintele, maicile cu maică,
iar copilele şi fecioarele mergeau înaintea dumnezeieştii copile,
purtând făclii, şi erau ca un şir de stele care strălucesc
împreună cu luna.
Deci, s-a adunat
tot Ierusalimul, văzând acea nouă petrecere, cum pe o copilă de
trei ani o duc împodobită cu atâta slavă şi cu multe lumini; şi
nu numai cetăţenii de jos ai Ierusalimului, ci şi cei de sus,
adică sfinţii îngeri, s-au adunat să vadă preaslăvita ducere a
Preacuratei Fecioare Maria. Şi văzând, se mirau cum cântă
Biserica: „Îngerii văzând intrarea Preacuratei s-au mirat, cum
Fecioara intră în sfânta sfintelor...”. Deci împreună cu ceata
pământească cea văzută a fecioarelor celor curate era şi ceata
cea nevăzută a celor fără de trup, ducând înăuntru, întru
cele sfinte, pe Preacurata Fecioară Maria, înconjurând-o ca pe un
vas ales al lui Dumnezeu, după porunca Domnului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu